Destinatie: Caraibe (Insula Sf. Martin)

Aaa... Caraibe! Soare, cocotieri, apa cristalina de un albastru de necrezut, ce mai? Un loc minunat. Stiam ca imi doream o aniversare de neuitat cu prietenul meu (acum logodnicul meu) si am zis...ce-ar fi sa mergem in Caraibe? Zis si facut... acum care insula s-o alegem? In Caraibe exista MII (nu glumesc!) de insule, toate foarte frumoase. Decizia nu a fost usoara.


Am ales in cele din urma insula Sf. Martin (St. Maarten) din nord-estul Caraibelor. Unul din motive este faptul ca am vrut sa am si plaja si munti. Veti vedea in pozele ce urmeaza la ce ma refer. Aceasta insulita de 84 km patrati este impartita intre Franta si Regatul Olandez inca din 1648. Partea pe care noi am stat in aceasta vacanta a fost pe bucata olandeza, insa am vazut de pe vapor si salupa si partea franceza. Ambele sunt extraordinar de frumoase. In cazul in care sunteti curiosi, insula a fost descoperita de Columb in 1493, dar se pare ca fusese locuita de bastinasi inca din anul 800.

Zborul a fost destul de scurt. Am decolat din Miami, Florida, am facut escala in Puerto Rico (teritoriu SUA) si cateva ore mai tarziu am ajuns in Sf. Martin. Am facut si cateva poze din avion. Frumos, nu? Pe mine m-a impresionat foarte mult.

Spre Sf. Martin (Caraibe)

Caraibe din avion

Noi am fost in August, o luna nu prea populara din cauza vremii neprielnice (multe furtuni si chiar uragane), insa noi am avut noroc cu sacul. Am avut parte de cer innorat o singura zi.

Cand am iesit din aeroport, ma asteptam ca aerul sa fie foarte umed, dar nici vorba. Umiditatea a fost la nivele potrivite, foarte comfortabile. Cel mai mult m-au bucurat palmierii, cocotierii si copacii de mango care erau peste tot. Dar sa nu ne abatem de la poveste...

Ca sa ajungem la statiunea noastra, a trebuit sa luam un taxi de la aeroport. Prima impresie care mi-am facut-o in urma plimbarii cu taxiul (care a durat 20 minute), a fost ca ma aflu in lumea a treia cum se zice. Din pacate, desi geografia Caraibelor e superba, e tot atat de saraca. Daca nu ar fi turism, ar fi mai rau ca in Africa. Asta se aplica peste tot in Caraibe, nu doar aici. La plaje sunt tot felul de vile luxoase si statiuni de multe stele, dar spre interior se vede adevarata viata a celor care aici isi duc viata de zi cu zi, nu doar in vacante cum am fost noi. Strazile sunt foarte mici, traficul este haotic, si se claxoneaza din plin. :-) Soferul nostru cunostea limba engleza, ca mai toti de pe insula banuiesc, si am vorbit putin cu el. Am tras concluzia ca locuitorii acestei insule sunt foarte religiosi, insa nu sunt sigura in ce fel de religie cred ei. Singura chestie negativa care m-a deranjat putin a fost ca soferul ne-a spus initial ca ne va costa $30 in total, iar la destinatie ne-a cerut $40. :-)

Cand am ajuns in statiune (sau resort cum se mai zice), nu mai simteam ca suntem pe aceeasi insula. Totul era foarte luxos, insa nu si aer conditionat in lobby. Fac o paranteza sa va spun ca dupa ce locuiesti un timp in SUA, te obisnuiesti cu aerul conditionat ca si cum ar fi oxygen. In acest hotel, la receptie, nu aveau aer conditionat, dar am inteles de ce. Usile de la intrare si de la piscina erau mereu deschise, si ar fi costat mult sa aiba aer conditionat si acolo. Bine ca aveam asa ceva in camera. :-)

Ne-am prezentat la receptie, am primit cheile, ne-am instalat putin in camera si am plecat sa colindam ca doar nu venisem in vacanta sa stam in camera. Mai intai ne-am plimbat prin statiune unde am descoperit ca aveau piscine, locuri pentru gratar, cateva restaurante, birou de informatii turistice, spa (centrul de infrumusetare si relaxare), teren de volei si alte sporturi, baruri peste tot, magazin de suveniruri, cam tot ce exista intr-un resort in general.

Poza de pe plaja noastra

Dupa o masa scurta, am plecat sa colindam si orasul pentru ca tot vroiam eu sa gasesc posta ca sa trimit vederi din Sf. Martin. Partea de oras pe care noi am vazut-o arata mult mai bine decat cea de pana la resort, din taxi. Se vedea ca era intretinuta mai mult pentru turisti. La tot pasul am gasit magazine, mai ales de bijuterii!!!! Nu am mai vazut atatea magazine de bijuterii pe metru patrat, toate detinute de arabi sau indieni. M-au impresionat standurile unde negresele iti impleteau parul ca la ei, foarte foarte strans. Nu m-am bagat la asa ceva, dar a fost frumos de privit. Ne-am oprit si la un bar in aer liber unde am baut cate o doza de Coca Cola. As fi vrut apa de cocos, dar cica nu aveau. :-( Mi-am dat seama mai incolo ca zona respectiva arata foarte bine si datorita portului din apropiere unde acostau vasele de croaziera. Am vazut, insa, si pisici aparent comunitare, iar una nu avea un ochi deloc. M-a intristat chestia asta, dar oricum... nu au ei la fel de multe animale fara stapan ca in Romania! ;-) Vedeti mai jos cateva poze facute la plimbare.

Banuiesc ca e o statuie a lui Atlas, cel care poarta lumea pe umeri

Un copac foarte interesant cu flori rosu aprins 

Nuci de cocos (obsesia mea)

Ne-am intors la statiune pe marginea apei, pe plaja, si am dat de o soparla de-a locului pe care n-am putut sa n-o fotografiez. Din "respect" pentru spiritul meu de turist, soparla a facut o pauza sa se uite spre obiectiv

Palmieri peste tot

Vas de croaziera in trecere pe seara (mi se pare ca era Croaziera Disney)

Plimbare pe faleza inainte de culcare

Cel mai bine, zic eu, cand mergi intr-o astfel de calatorie, e sa alegi pachetul all-inclusive. Asta inseamna ca totul este inclus in pretul pe care il platesti. Mananci cat vrei, bei cat vrei (inclusiv bauturi alcoolice). E mai putin stres asa in opinia mea Trebuie doar sa ai bani in numerar pentru taxiuri, bacsisuri si activitati pe care vrei sa le faci in afara statiunii.

Mancarea a fost buna, variata si muuuuulta! Chelnerii nu pot sa zic ca au fost foarte draguti. Nu prea exista acolo servicii impecabile ca in SUA, dar asta e... Ne-am adaptat la situatie. In general, populatia locala nu a fost foarte primitoare desi ei depind de turisti ca sa existe pur si simplu. Am lasat aceste mici nemultumiri de-oparte si ne-am bucurat de aniversarea noastra oricum.

Cel mai mult si mai mult si mai mult ne-a placut croaziera de apus (sunset cruise) si turul piratilor (pirate tour). Sa va povestesc despre croaziera. Aflasem eu ca se organizeaza asa ceva in zona si mi-am dorit mereu sa vad apusul de soare de pe vapor. Sunt multe astfel de oferte, dar noi am ales un vas de dimensiuni medii pentru a fi cat mai privat. Patronii vasului erau un cuplu de vreo 50 de ani din Olanda care locuiam pe acel vas si calatoreau de pe o insula pe alta in Caraibe. Ne-au lasat o impresie foarte buna. Pe vas mai erau si alti turisti, dar toti foarte respectuosi si linistiti. Astfel, am avut parte de o experienta unica. Am facut o groaza de poze si mi-a fost greu sa aleg doar cateva. Iata-le in ordine cronologica.

Asteptam barcuta care sa ne duca la vasul principal. Mi-a fost un pic frica sa ma urc in barcuta aia pentru ca erau multi in ea si nu parea ca tine, dar a fost OK. Imi facusem griji degeaba!

Un mic iaht in drumul nostru

Cum se vede insula de pe apa

Inceput de apus de soare

Apus

In ultima poza se vede si o baza militara navala Americana, credem noi. Le-am facut din mama, dar nu cred ca ne-au vazut. :-)

Croaziera a durat cam 3 ore timp in care am fost serviti cu aperitive, am servit un pahar de vin, am socializat cu ceilalti turisti si am privit acest apus minunat de soare. Era chiar ziua aniversarii noastre si mi s-a parut potrivita activitatea. A fost superb!

Turul piratilor l-am facut urmatoarea zi. Ne-am suit intr-o salupa foarte mica impreuna cu cativa alti turisti (cam 6 parca) pe la 9 dimineata si am pornit la drum in cautare de aventuri cum faceau piratii pe vremuri. Ghidul nostru a fost un baiat din Africa de Sud, foarte simpatic si priceput la condus salupa aia din care eu am crezut ca pic de cateva ori. Chiar mergea foarte repede, si cu 100 km/h, iar pe valurile alea, ziceai ca zbori cu viteza sunetului. :-) Ceilalti turisti erau Americani si Australieni. Mi s-a parut amuzant ca cei din Australia chiar fusesera in Romania cu cativa ani in urma, si am discutat mult pe tema asta. Au ramas cu o impresie buna de acolo, ceea ce ma bucura.

Am facut un fel de inconjur al insulei si asa am vazut si partea franceza. Apoi ne-a dus pe o plaja protejata de lege unde nu era nimeni si am facut snorkeling pentru prima data. Pentru cei ce nu cunosc acest termen, snorkeling-ul este o activitate de scufundare/innot la suprafata in care ai ochelari speciali foarte bine atasati de fata (ca sa nu-ti intre apa la ochi), si un tub prin care respiri aer de la suprafata. Asa poti vedea cu ochii tai pestii si alte vietati care locuiesc in apa, fauna acvatica si poate vreo comoara uitata de pirati. :-) Mie mi-a fost frica la inceput sa incerc pentru ca nu eram eu sigura ca nu-mi intra apa in ochi. :-)) Eu port lentile de contact si de aceea. Pe urma nu stiam daca voi putea respira prin tubul ala. In fine, pana la urma m-am dumirit eu ca daca nu incerc, nu voi sti daca ma pricep si la asta. Mare bucurie si UIMIRE cand am deschis ochii si puteam vedea broaste testoase imense ce innotau de parca nu cantareau nimic, pesti colorati in toate culorile, fel de fel de alge... A fost ceva divin. Pacat ca nu am putut face poze pe sub apa. Data viitoare ma duc cu aparat special ca sa imortalizez si ce e in apa.

Dupa vreo ora de balaceala si admirat, am mai dat o tura cu salupa si ne-am oprit pentru pranz la un restaurant pe plaja in zona franceza. Sa nu credeti ca acest restaurant era de ala de 4 stele. Arata mai mult ca o baraca, facut din lemn asa, dar foarte pitoresc. Se potrivea perfect cu plaja goala si oceanul la doi pasi. Am mancat un pranz nemaipomenit acolo, cel mai bun din tot sejurul chiar. Ne servisera cu o salata, un pui la gratar cu condimente locale si orez cu fasole (cum se mananca in America Centrala si de Sud). Am mai lenevit noi un pic, si am luat-o iar cu salupa. Ne-am mai plimbat si am facut iar snorkeling, insa de data aceasta, departe de plaja... langa o stanca care mie mi se parea ca e in mijlocul oceanului. De-abia vedeai plaja. Acolo am vazut alta flora si fauna, mult mai diversa. Ce m-a impresionat cel mai mult au fost echinoidele (aricii de mare). Nu exagerez, dar erau mai mari decat capul meu. Si pestii pareau mai mari decat cei de la prima locatie si e normal de indata ce ne aflam la adancime. Mi-a placut si acolo, mai ales ca am vazut fel de fel de pesti colorati si scafandri care vedeau mai de aproape ce vedeam noi, dar mi-a fost si teama de rechini. Daca te uitai in departare, nu vedeai decat negru si ma asteptam sa apara un rechin gata de masa oricand. N-a fost asa, slava Domnului! Ma gandesc ca nu ne-ar fi dus acolo daca stia ghidul nostru ca sunt rechini. Insa, animalele migreaza si e de fapt casa lor, asa ca nu poti fi niciodata sigur.

A fost foarte distractiv sa merg cu acea salupa cu toate ca atunci cand meargea pe valuri, cadea efectiv pe apa, iar urca pe val, iar cadea, si de zgaltaia de nu te vedeai. Cand ghidul nostru facea manevre mai smechere, ne loveau si valurile in fata, dar nu ma plang. Eram cu gura pana la urechi, chiar de-mi intra apa sarata in ochi. As repete experienta in orice clipa.

Am mai mers intr-un loc unde ne-am dat jos din salupa si am hranit un banc de pesti. Nu aveai loc sa arunci un an de cat pesti erau. Toti s-au bucurat de painea data de noi pana s-a perindat prin zona o baracuda! In cazul in care nu stiati, baracudele sunt pesti foarte periculosi, mai ales daca sunt mai multi. Au o fizionomie foarte infricosatoare si sunt rapitori lacomi. Ataca chiar si omul, daca, asa cum am mai spus, sunt multi.

Am lasat in urma bancul de pesti si ne-am dus sa vedem aterizarea avioanelor de pe apa. Aeroportul de pe aceasta insula e foarte aproape de plaja si cand aterizeaza un avion, se vede foarte de aproape. Va dau un link pentru youtube sa vedeti si voi. Nu e facut de mine, dar va invit sa-l vedeti oricum. E impresionant!

V-am urat destul! Va las cu cateva poze facute cu ocazia acestei zile si ne vedem la concluzie! :-)

Imagini din salupa

Am facut si altele chestii, dar astea au fost preferatele mele si am vrut sa vi le impartasesc. Cert e ca cel mai bine ne-am simtit facand diverse activitati in afara statiunii. E fain sa stai la plaja toata ziua si sa-ti aduca cineva cocktail-ul la sezlong, dar devine plictisitor de la o vreme, iar eu cand ma duc undeva, vreau sa explorez cat se poate. Am si eu ceva Columb in mine! :-)

Insula Sf. Martin o zona frumoasa dupa cum se vede din poze, dar doar ca turist zic eu. Imi place ca exista acesti munti pe care din pacate nu i-am urcat, dar ramane pe data viitoare daca vom reveni. Exista o cultura aparte in coltul acesta de lume, dar e nevoie de mai mult de o saptamana sa o descoperi cu adevarat. Oricum, a fost o experienta de neuitat si vreau sa mai merg in Caraibe.

Daca aveti comentarii sau intrebari, le astept cu drag aici, pe blog, la pagina mea Facebook (pe care va rog sa-i dati un Like si un Share www.facebook.com/CalatorInLume) sau pe lauraanamariahurjui@gmail.com.

Cu drag,
Laura