Admiterea la Medicină în SUA

Toată viața mi-am dorit să fiu medic, așa că am avut un traseu clar în viață. M-am axat pe științele exacte în liceu și am învățat cu gândul că voi da la Medicină la Cluj. Pe vremea aceea se intra pe baza rezultatului la examen scris. Cred că tot așa e și în ziua de azi, dar nu știu sigur. Oricum, mai simplu de atât nu se putea. Examen, nota, gata! Eram însă foarte dezamăgită să văd că intrau studenți și cu nota 4 sau mai puțin într-un domeniu unde nu e loc de mediocritate, părerea mea.

Ei bine, aflasem în clasa a XI-a că cineva din liceul meu încerca să studieze în străinătate. Nu mă gândisem până atunci la varianta asta pentru că știam că nu-mi puteam permite să studiez pe la Paris sau Londra, ca să nu mai zic de SUA. Cu toate acestea, nu am lăsat niciodată oportunitățile să treacă pe lângă mine sau să aleagă alții cum să-mi croiesc drumul în viață. M-am interesat frumușel pe Internet despre procedeul de admitere și, cel mai important, despre burse. Așa am aflat că există o șansă și pentru cei care nu sunt copii de bani-gata, dar care doresc ceva mai mult de la viață decât li se oferă în societatea în care trăiesc. Cu susținere din partea părinților, cu moto-ul meu de când mă știu, "Pot eu!," m-am îmbarcat în călătoria vieții mele. Dacă m-aș fi aflat într-un tren virtual și cineva m-ar fi întrebat care e destinația mea, i-aș fi răspuns... "Spre mai bine de atât, căci știu sigur că există un astfel de loc!"

Am ales să-mi urmez Medicina mult visată în SUA, dar nu înainte de a mă lupta cu morile de vânt precum Don Quijote, că de'... așa e în România. Cu perseverență, am trecut peste birocrație și piedici puse de diverse persoane mai puțin bucuroase pentru inițiativa mea, și am răzbit. În acest articol vreau să vă descriu cum ajunge cineva doctor în America. Poate puțini știu!

1) În primul rând, în SUA nu se intră la Medicină imediat după liceu. Trebuie să ai o diplomă în mână pe care o obții mergând la Universitate și alegându-ți o specializare (sau mai multe dacă asta alegi). Asta ar fi echivalentul unei facultăți în România, dar în SUA durează 4 ani. Cei mai mulți obțin diplome în științe cum ar fi Biologia, Chimia, Fizica, Biochimia, Biotehnologia etc. fiind că aceste specializări oferă cunoștințele necesare pentru Medicină.

2) În anul 3 de colegiu (cum se numește aici), studenții încep să se pregătească de admiterea propriu-zisă. Una din cerințele obligatorii este susținerea examenului standard pentru Medicină (MCAT). Acest examen se dă pe calculator într-o locație specială de testări și constă în 3 secțiuni: Științe Fizice, Raționament Verbal și Științe Biologice.

- Științele Fizice testează cunoștințe de matematică, fizică și chimie inorganică

- Raționamentul Verbal este o secțiune cu mai multe pasaje din diverse domenii (uman, social, tehnologic etc.) pe baza cărora trebuie să răspunzi la întrebări. Aici se testează gândirea analitică, înțelegerea textelor și raționamentul.

- Științele Biologice testează cunoștințe de biologie și chimie organică

Examenul durează cam 4 - 5 ore și fiecare secțiune este contra cronometru. Ceea ce face acest examen extrem de greu pentru unii este faptul că întrebările nu înseamnă pură regurgitare de informații pe care le înveți din manuale. Întrebările din toate secțiunile sunt bazate pe pasaje care necesită aplicarea conceptelor învățate în primii 3 ani de colegiu. La secțiunea de Științe Fizice, de exemplu, îți pot da un pasaj despre un experiment de care n-ai auzit în viața ta, dar pe care îl poți înțelege dacă ai cunoștințele de bază. Totul e aplicație! Dacă nu poți adapta informațiile știute la situații noi, înseamnă că nu poți face față situațiilor neprevăzute, iar în Medicină, acestea sunt la tot pasul.

3) Media generală (sau GPA) contează și ea. Cu cât mai mare, cu atât mai bine! Aici notele se dau pe litere (A, B, C, D, F), iar media se calculează de la 0 la 4.0 în funcție de câte credite valorează fiecare curs. Un student mai petrecăreț are în general o medie de 3.0 sau mai mică, dar ca să fii competitiv la admitere, trebuie măcar un 3.58 sau și mai mult. Asta depinde de fiecare Universitate în parte și de notele celorlalți aplicanți.

4) Activitățile extracuriculare și de voluntariat reprezintă o altă variabilă, la fel de importantă. Trebuie să demonstrezi că ești o persoană sociabilă, implicată în comunitate și care poate empatiza cu ceilalți. Se pune preț și pe dăruirea timpului și efortului în comunități dezavantajate social. Aceste activități trebuie documentate binențeles. Dacă ești prins că minți în aplicație, nu te primește nici o facultate de Medicină din țară, deci așa ceva nu se practică.

5) La aplicație se adaugă și un eseu de aproximativ o pagină în care trebuie să convingi comitetul de admitere că esti studentul/studenta pe care ei îl caută. Țin să precizez că e de aproximativ o pagină pentru că a fi succint e o artă foarte apreciată, iar când vine vorba de un eseu atât de important, tinzi să crezi că nici un roman nu poate descrie pasiunea ta pentru Medicină îndeajuns. Eseul trebuie să fie sincer, la obiect și foarte convingător. 

6) Ajută foarte mult să ai premii sau burse obținute pe timpul educației universitare, și chiar cercetare. În SUA se pune preț pe acest aspect fiind că cercetarea pune în mișcare roata domeniului medical și împlicit, aduce mulți bani la buget. Nu trebuie să ai masterat să poți face cercetare, însă. Trebuie doar să VREI! Mi-a plăcut să descopăr că oportunitățile în SUA nu sunt basme. Dacă într-adevăr îți dorești să intri într-un laborator și să înveți să faci cercetare, ți se oferă șansa cu brațele deschise. Ba mai ești și plătit pentru asta! :)

7) La toate acestea se adaugă recomandări de la profesori care te cunosc foarte bine, de la doctori cu care ai lucrat sau de la șefi care te-au supravegheat și cunosc modul în care interacționezi la un loc de muncă. Nu e îndeajuns să strigi tu sus și tare că ești pasionat, motivat, muncitor și altruist... Trebuie să spună alții asta despre tine (obiectiv, nu familia sau prietenii), dar înainte trebuie s-o și demonstrezi. Aceste recomandări se trimit direct la Universitățile la care aplici de către autorul lor (profesori, doctor etc.), deci nu vor trece niciodată prin mâna studenților. E confidențial!

8) Experiența în domeniul medical e FOARTE importantă de asemenea. În cei 3 ani de studenție, trebuie să-ți faci timp să descoperi domeniul dorit și să te convingi că este într-adevăr ceea ce vrei să faci. Asta se poate face prin voluntariat, printr-un job în cabinete medicale/spitale sau prin shadowing. Cea din urmă presupune observarea unui cadru medical, de preferat doctor, în timpul serviciului. Mie asta mi-a plăcut cel mai mult din toate componentele aplicației, mai ales că am dat de o doctoriță Româncă extrem de treabă și profesionistă. :-) Cu acordul pacienților, poți lua parte la consultații. Dacă după o zi de shadowing nu te vezi în papuci de doctor... atunci nu e de tine!

9) Fiecare universitate cere și un anumit curiculum, adică anumite cursuri făcute până la momentul aplicației. În general se cer cursuri de Biologie, Chimie Generală, Chimie Organică, Fizică, Engleză (cursuri de scriere, literatură etc), Psihologie/Sociologie și câteva cursuri de umană. Se caută studenți cu ceva cunoștințe în domenii variate, nu doar pe o singură traiectorie. Trebuie să fii mutidimensional. :-)

10) La final vine și interviul. Fără interviu, nu se intră la nici o Universitate. Pentru a putea ajunge în acest stadiu, însă, trebuie ca toate componentele de care am scris până acum să convingă comitetul de admitere că ești un candidat ce merită cunoscut în persoană. După ce te contactează, te duci frumușel la Universitatea respectivă, fie ea și în celălalt colț al Americii, și te rogi la Dumnezeu să nu spui lucruri trăsnite. :-) După câteva săptămâni, afli verdictul printr-o scrisoare frumos tipărită pe care o vei înrăma cel mai probabil. :-)

Concurența la Medicină în SUA e incredibil de mare (80 pe 1 loc chiar). Poate de aceea meseria este și foarte respectată și bine remunerată. Bine, bine, dar n-am ajuns încă la jurământul lui Hipocrate! După acceptarea la Medicină, urmează alți 4 ani de studiu intens: primii 2 doar teorie, iar ultimii 2 doar rotații in spitale. Despre asta vă voi scrie, însă, într-un alt articol.