Admiterea la Medicină în SUA

Toată viața mi-am dorit să fiu medic, așa că am avut un traseu clar în viață. M-am axat pe științele exacte în liceu și am învățat cu gândul că voi da la Medicină la Cluj. Pe vremea aceea se intra pe baza rezultatului la examen scris. Cred că tot așa e și în ziua de azi, dar nu știu sigur. Oricum, mai simplu de atât nu se putea. Examen, nota, gata! Eram însă foarte dezamăgită să văd că intrau studenți și cu nota 4 sau mai puțin într-un domeniu unde nu e loc de mediocritate, părerea mea.

Ei bine, aflasem în clasa a XI-a că cineva din liceul meu încerca să studieze în străinătate. Nu mă gândisem până atunci la varianta asta pentru că știam că nu-mi puteam permite să studiez pe la Paris sau Londra, ca să nu mai zic de SUA. Cu toate acestea, nu am lăsat niciodată oportunitățile să treacă pe lângă mine sau să aleagă alții cum să-mi croiesc drumul în viață. M-am interesat frumușel pe Internet despre procedeul de admitere și, cel mai important, despre burse. Așa am aflat că există o șansă și pentru cei care nu sunt copii de bani-gata, dar care doresc ceva mai mult de la viață decât li se oferă în societatea în care trăiesc. Cu susținere din partea părinților, cu moto-ul meu de când mă știu, "Pot eu!," m-am îmbarcat în călătoria vieții mele. Dacă m-aș fi aflat într-un tren virtual și cineva m-ar fi întrebat care e destinația mea, i-aș fi răspuns... "Spre mai bine de atât, căci știu sigur că există un astfel de loc!"

Amintirile lui Lorică Hurjui: La Stână

Prin iulie 1963, când aveam vreo 13 ani, îmi zice tata într-o zi:

--- Băi, o sâ merjim sâ luăm brânza di la stânâ pisti douâ zâli.

Aveam vaci și oi date la Stână în Munte cum se chema pe-atunci, și trebuia să mergem să ne luăm produsele lactate de pe urma lor. Satul își dădea animalele la stână în funcție de locația ogrăzii în comparație cu pârâul: cei de pe partea dreaptă, ca noi, dădeam animalele la Stână în Munte. Cei de pe partea stângă le dădeau în altă parte.

Amintirile lui Lorică Hurjui: La Cireșe

Pozâ din 1966. Rândul de jos, de la stânga la dreapta: Laurențiu (Lorică) Hurjui (n. 1950 sat Dreptu - proiectant constructor pt industria chimică utilaje și instalații), Gheorghiță Dascălu (n. 1948 sat Poiana Teiului - general de armată), Vasile Bonteanu (n. 1950 sat Galu - maistru chimist), Mitică Vasiliu (n. 1949 - d. 2011 sat Dreptu, șofer)

Rândul de sus, de la stânga la dreapta: Petrică Olaru (n. 1951 - d. 2006 sat Dreptu - preot), Dan Iosifescu (n. 1948 sat Galu - contabil), Gheorghe Hurjui (fratele meu) (n. 1948 sat Dreptu - fost prim procuror al jud. Neamț, acum avocat activ), Ștefan Chiorbeja (n. 1946 sat Pârâul Fagului - șofer), Petrică Chiorbeja (n. 1951 sat Pârâul Fagului - șofer Parchetul Neamț), un necunoscut venit în vizită la fam. Vasile Gherasim din sat Dreptu 

Cu câtă plăcere îmi amintesc de trăsnăile copilăriei ... E adevărat că și mediul a influențat mult tot ceea ce am făcut. În ce frumusețe de locuri am copilărit... Dealurile erau ca santinelele raiului adăpostind tot felul de animale sălbatice. Cerul se întindea la infinit, rar brăzdat de nori primejdioși în zilele de vară toride. Cântecul pârâului răsuna ca o odă dragă călătorilor, iar trilul păsărilor îți încânta auzul. Dumnezeu și-a lăsat amprenta pe natură, ne-a dat frumusețile ce ne-nconjoară, iar oamenii au sfințit locurile natale. Chiar de anii au trecut, îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri fiecare zi din copilăria mea de mult apusă.

Destinatie: Caraibe (Insula Sf. Martin)

Aaa... Caraibe! Soare, cocotieri, apa cristalina de un albastru de necrezut, ce mai? Un loc minunat. Stiam ca imi doream o aniversare de neuitat cu prietenul meu (acum logodnicul meu) si am zis...ce-ar fi sa mergem in Caraibe? Zis si facut... acum care insula s-o alegem? In Caraibe exista MII (nu glumesc!) de insule, toate foarte frumoase. Decizia nu a fost usoara.